Tears for Fears și „Everybody Wants to Rule the World”: cum a ajuns synth-pop-ul britanic în România anilor ’80

Puține duo-uri britanice au reușit să transforme introspecția new wave într-un fenomen global de topuri la fel de eficient ca Tears for Fears. Cu albumul „Songs from the Big Chair” și imnul „Everybody Wants to Rule the World”, formația din Bath a dus synth-pop-ul britanic direct pe primul loc Billboard în 1985 — iar ecoul acelui sunet electronic, cu sintetizatoare stratificate și refrene construite pentru radio, avea să ajungă, pe căi ocolite, și la tinerii din România anilor ’80, dincolo de Cortina de Fier.

Tears for Fears, duo-ul care a transformat terapia primară în muzică pop

Format în 1981 la Bath, în comitatul englez Somerset, de Roland Orzabal (chitară, claviaturi, voce) și Curt Smith (bas, claviaturi, voce), duo-ul venea din trupa lor anterioară, Graduate, de mod revival și new wave. Numele trupei este preluat din terapia primară, o metodă psihologică dezvoltată de Arthur Janov și popularizată după ce John Lennon a devenit pacientul acestuia în 1970 — un concept care i-a fascinat pe cei doi tineri muzicieni englezi. Influențați de sonorități synth-pop precum Depeche Mode și Orchestral Manoeuvres in the Dark, Orzabal și Smith au primit sprijinul esențial al claviaturistului Ian Stanley, care le-a oferit timp gratuit de studio pentru a-și lansa cariera.

Primul lor album, „The Hurting”, lansat în martie 1983, a ajuns pe primul loc în topul britanic de albume, consacrat de single-ul „Mad World”, ajuns pe locul 3 în Marea Britanie în noiembrie 1982.

„Songs from the Big Chair” — albumul care a dus synth-pop-ul spre topurile americane

Lansat pe 25 februarie 1985 și înregistrat la studioul The Wool Hall din Beckington, sub producția lui Chris Hughes, „Songs from the Big Chair” a devenit cel de-al doilea album al trupei — de această dată alături de bateristul Manny Elias, pe lângă Orzabal, Smith și Stanley. Albumul a urcat pe primul loc în Billboard 200 din Statele Unite și pe locul 2 în topul britanic, unde a rămas 79 de săptămâni consecutive, până în septembrie 1986. La nivel mondial s-au vândut aproximativ 9 milioane de exemplare, dintre care 5 milioane doar în SUA, potrivit datelor de certificare citate pe Wikipedia — o performanță care a transformat un duo introspectiv de new wave într-un nume de radio internațional.

„Everybody Wants to Rule the World”: imnul care a cucerit lumea

Scrisă de Roland Orzabal, Ian Stanley și Chris Hughes și lansată pe 22 martie 1985, piesa a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100, unde s-a menținut două săptămâni, și pe locul 2 în clasamentul britanic de single-uri. A fost, potrivit chiar lui Orzabal, o piesă la care trupa a fost inițial indiferentă — inclusă pe album la insistențele producătorului Chris Hughes, convins că poate deveni un hit american. Ritmul shuffle a fost inspirat parțial de „Waterfront” al celor de la Simple Minds, iar piesa a fost distinsă cu premiul pentru cel mai bun single la Brit Awards în 1986. Versurile, aparent simple, ascund teme legate de setea de putere, distrugerea mediului și tensiunile Războiului Rece — motiv pentru care mesajul ei este descris de critici drept „atemporal”, aplicabil oricărei epoci.

Cum ajungea synth-pop-ul britanic în România comunistă

În România anului 1985, discurile Tears for Fears nu se găseau, desigur, în magazinele Electrecord, iar televiziunea de stat nu transmitea videoclipuri occidentale. Sunetul sintetizatoarelor stratificate ajungea la tineri pe căi ocolite: prin emisiunile muzicale ale Radio Europa Liberă și Radio Luxembourg, prinse pe unde scurte cu antene improvizate, și prin casetele audio copiate din mână în mână, aduse din Occident de rude, șoferi de tir sau turiști. O casetă cu „Songs from the Big Chair”, chiar și înregistrată la a cincea sau a zecea copie, cu sunetul ușor șuierat, devenea o comoară de cartier, ascultată la casetofoane Tesla sau Selena, în camere cu geamurile bine închise.

De la reuniunea din 2022 până pe coloana sonoră a lui Stranger Things

Duo-ul s-a despărțit temporar la începutul anilor ’90, dar Orzabal și Smith au revenit împreună pe scenă, iar în februarie 2022 au lansat „The Tipping Point”, primul lor album de studio după 17 ani, primit călduros de critică drept o revenire în formă. Peste patru decenii de la lansare, „Everybody Wants to Rule the World” continuă să trăiască o a doua viață: piesa a reintrat pe un clasament Billboard de streaming rock în vara lui 2026, la exact 41 de ani de la momentul în care ajunsese pentru prima dată pe primul loc, iar apariția ei pe coloana sonoră a serialului „Stranger Things” i-a adus, în ultimii ani, o audiență cu totul nouă. Pentru generația din România care a ascultat piesa pe casete de contrabandă, în anii ’80, ecoul ei prin platformele de streaming ale anului 2026 este dovada că un refren bine scris nu îmbătrânește niciodată.

The post Tears for Fears și „Everybody Wants to Rule the World”: cum a ajuns synth-pop-ul britanic în România anilor ’80 appeared first on Tele7music.