Culture Club și „Karma Chameleon”: cum a ajuns new wave-ul britanic în România anilor ’80

Puține refrene pop din anii ’80 sunt la fel de recunoscute instant ca „Karma Chameleon” a britanicilor de la Culture Club. Lansată în toamna lui 1983, piesa cu aer de music-hall și armonică a urcat pe primul loc în peste 20 de țări — și, pe filiere ocolite, a ajuns și la tinerii din România anilor ’80, dincolo de Cortina de Fier, unde eticheta „new wave britanic” însemna, de fapt, o casetă ascultată pe furiș.

Culture Club, trupa londoneză născută din patru lumi diferite

Formația s-a constituit la Londra în 1981, în jurul vocii lui Boy George, alături de Mikey Craig la bas, Roy Hay la chitară și claviaturi și Jon Moss la baterie. Numele trupei a pornit chiar de la componența ei eterogenă — patru muzicieni cu origini etnice și medii culturale diferite, priviți de casa de discuri ca literalmente un „club al culturilor”. Semnată de Virgin Records pentru Europa și de Epic Records pentru America de Nord, formația a spart topurile încă din 1982, cu single-ul „Do You Really Want to Hurt Me”, un amestec de reggae și soul care a urcat pe locul 1 în Marea Britanie și pe locul 2 în Statele Unite, fiind numărul unu în 23 de țări.

De la „Kissing to Be Clever” la fenomenul „Colour by Numbers”

După albumul de debut „Kissing to Be Clever” (1982), Culture Club a revenit în 1983 cu „Colour by Numbers”, discul care avea să-i transforme din senzație britanică în fenomen mondial. Amestecul lor caracteristic de new wave, soul american și influențe jamaicane de reggae și calypso, dublat de imaginea excentrică a lui Boy George, i-a plasat în fruntea așa-numitei „a doua invazii britanice” de pe MTV — val care a adus formații ca Duran Duran, Eurythmics sau Wham! direct în casele americanilor, prin intermediul unui canal de televiziune abia înființat.

„Karma Chameleon”: refrenul scris în vacanță, respins inițial de restul trupei

Compusă de Boy George, Jon Moss, Mikey Craig, Roy Hay și Phil Pickett, produsă de Steve Levine și lansată pe 5 septembrie 1983 pe albumul „Colour by Numbers”, piesa a pornit dintr-o idee notată de Boy George în timpul unei vacanțe în Egipt. Colegii de trupă au ezitat la prima ascultare — sunetul de armonică, semnată de veteranul Judd Lander, li se părea prea apropiat de country pentru o formație new wave. Rezultatul le-a dat, totuși, dreptate criticilor lor interni doar prin proporții: „Karma Chameleon” a stat șase săptămâni pe primul loc în topul britanic, a fost single-ul cel mai vândut al anului 1983 în Marea Britanie, cu peste 955.000 de exemplare, și a petrecut trei săptămâni pe locul 1 Billboard Hot 100 în 1984 — singurul lor hit numărul unu în Statele Unite. Global, piesa a depășit 5 milioane de copii vândute și a câștigat premiul pentru cel mai bun single britanic la Brit Awards 1984.

Cum ajungea sunetul Culture Club la tinerii din România comunistă

În România anilor ’80, un disc sau o casetă originală Culture Club nu se găseau, evident, în magazinele Electrecord, iar televiziunea de stat difuza doar câteva ore de program pe zi, fără videoclipuri occidentale. „Karma Chameleon” circula pe căile deja cunoscute tinerilor din acea vreme: prin emisiunile muzicale ale Radio Europa Liberă și ale posturilor de radio din Iugoslavia sau Ungaria, recepționate cu antene improvizate, și prin casete audio copiate din mână în mână, aduse de cineva cu rude în Occident sau cumpărate pe sub tejghea, la suprapreț, de la cunoscuți cu acces la piața neagră. Refrenul simplu și vesel, ușor de fredonat chiar și fără să înțelegi toate versurile în engleză, făcea din piesă un hit instantaneu în orice cameră de cămin sau petrecere de bloc unde ajungea o astfel de casetă.

Un refren cântat fonetic la discotecile de cartier

Ca și în cazul altor hituri occidentale ajunse pe filiere neoficiale, „Karma Chameleon” a intrat repede în playlist-ul discotecilor improvizate din casele de cultură și în repertoriul formațiilor de nuntă, unde era redată de pe casete uzate, cu versuri reproduse aproximativ, dar cu melodia fredonată corect de la prima ascultare. Imaginea excentrică a lui Boy George, cu machiaj și accesorii ieșite din tiparul vremii, circula mai degrabă prin povești și rare fotografii din reviste occidentale aduse clandestin, decât prin imagini televizate — o curiozitate suplimentară pentru o generație care asocia Occidentul, în bună parte, cu ce reușea să audă la radio.

„Karma Chameleon”, patru decenii mai târziu

Culture Club a continuat să concerteze, cu reuniuni și pauze de-a lungul deceniilor, iar „Karma Chameleon” a rămas una dintre cele mai difuzate piese ale anilor ’80 la petrecerile tematice retro. Un sondaj public din 2015 a plasat-o pe locul 9 în topul britanic al preferințelor pentru muzica anilor ’80, iar piesa continuă să apară constant în filme, seriale și, mai recent, pe playlisturile de nostalgie de pe platformele de streaming. Pentru cei care au auzit-o prima dată pe o casetă copiată de zeci de ori, într-o cameră din spatele Cortinei de Fier, refrenul despre cel care „vine și pleacă” rămâne un fragment sonor direct din propria adolescență.

The post Culture Club și „Karma Chameleon”: cum a ajuns new wave-ul britanic în România anilor ’80 appeared first on Tele7music.