Cornel Fugaru: povestea dirijorului care a dat glas vedetelor muzicii ușoare românești

Cu mult înainte ca marile trupe rock să umple sălile de concerte din România comunistă, Cornel Fugaru dirija deja o formație care acompania pe scenă cele mai cunoscute voci ale muzicii ușoare românești. Compozitor, instrumentist și, mai presus de toate, un dirijor cu ureche muzicală rară, Fugaru a rămas în istoria genului ca omul din spatele vedetelor — cel care scria, aranja și acompania, mai rar cel aflat în lumina reflectoarelor.

Cine a fost Cornel Fugaru: copilăria la limita sărăciei și muzicuța de la tata

Cornel Fugaru s-a născut la 2 decembrie 1940, la București, într-o familie care a trecut prin anii grei ai sărăciei postbelice. Potrivit presei culturale românești, copilăria i-a fost marcată de lipsuri, iar primul contact cu muzica l-a avut chiar în familie: tatăl său l-a învățat să cânte la muzicuță melodii populare și hituri ale anilor ’50, într-o perioadă în care puține case din România aveau acces la un instrument muzical propriu-zis.

Din acel exercițiu de familie avea să se nască, peste ani, un dirijor și compozitor care a lucrat cu o parte semnificativă din vocile de prim-plan ale muzicii ușoare românești din a doua jumătate a secolului XX.

Sincron, formația rock care acompania vedetele muzicii ușoare

În 1964, Cornel Fugaru a pus bazele formației Sincron, pe care a condus-o până la desființarea acesteia, în 1978. Spre deosebire de trupele rock „pure” ale epocii, Sincron funcționa mai degrabă ca orchestră de acompaniament pentru vedetele muzicii ușoare: pe scenă și în studio, formația a susținut cântărețe precum Anda Călugăreanu, Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru și Corina Chiriac, într-o perioadă în care puține interprete aveau o trupă proprie, stabilă, cu care să lucreze constant.

Scandalul de la televiziune: „Wooly Bully” cântat în limba engleză

Un moment rămas în amintirea epocii a fost un recital televizat în care Sincron a interpretat piesa „Wooly Bully” chiar în limba engleză — un gest neobișnuit de îndrăzneț pentru televiziunea română a anilor ’60. Consecința a fost una tipică pentru acele vremuri: formația a fost suspendată de la apariții TV. Paradoxal, scandalul nu a afectat cariera trupei pe termen lung — dimpotrivă, Sincron a primit în continuare numeroase oferte de turnee și concerte, inclusiv în străinătate.

Premiile de la Sofia, Poznan și cele două trofee de la Mamaia

De-a lungul carierei, Cornel Fugaru a adunat un palmares internațional neobișnuit de bogat pentru un muzician format în România comunistă. A urcat pe scenă și a câștigat premii la festivaluri din Sofia (1968) și Poznan (1978), iar mai târziu a fost distins de două ori la Festivalul de la Mamaia, în 1983 și în 1986 — una dintre cele mai importante scene ale muzicii ușoare românești, unde avea să revină constant ca referință de generație. Cariera sa a continuat să fie recunoscută și după 1990: a primit premii suplimentare în Australia, în 1997 și 1998, precum și distincții din partea Uniunii Compozitorilor din România, în 1988, 1990 și 1995.

De la folclor la muzica de film: cântecele care au rămas

Dincolo de muzica ușoară propriu-zisă, Cornel Fugaru a avut o relație apropiată cu folclorul românesc, pe care l-a adaptat pentru publicul larg în piese precum „Ducea rufele la râu”, „Alunelul” sau „Sârba muntenească”. Tot lui îi aparțin câteva dintre melodiile care au definit un anumit tip de romantism muzical al epocii — „Dau viața mea pentru o iubire”, „Nu sunt sclavul tău” sau „Eu nu mai sunt cel de ieri” rămânând printre cele mai cunoscute titluri din portofoliul său de compozitor.

Fugaru a avut și o scurtă carieră actoricească, apărând în filme precum „Opt minute de vis” (1966) și „Împușcături pe portativ” (1967), în timp ce semnătura sa componistică a ajuns pe coloana sonoră a unor pelicule precum „Brezaia” sau „Cici”.

Mirela Fugaru: povestea de dragoste din ultimii treizeci de ani

O parte importantă din biografia lui Cornel Fugaru este legată de soția sa, Mirela. Cei doi s-au cunoscut într-un context profesional — ea avea nevoie de o melodie compusă de el — și, deși amândoi aveau în spate câte o căsnicie anterioară, au rămas împreună aproape trei decenii, perioadă în care au colaborat și muzical. În 1987 li s-a născut un copil, iar relația lor a fost privită în epocă drept una dintre poveștile longevive ale lumii muzicale românești.

Moștenirea lui Cornel Fugaru

Cornel Fugaru s-a stins din viață în 2011, la Spitalul Elias din București, după o îndelungată suferință, lăsând în urmă o carieră de peste patru decenii dedicată muzicii ușoare românești. A rămas în memoria breslei ca unul dintre dirijorii și compozitorii care au construit, din umbra orchestrei, cariera multora dintre vedetele de prim-plan ale genului — un rol mai puțin vizibil decât cel de solist, dar esențial pentru sunetul unei generații întregi.

Surse: Cotidianul.ro – A murit Cornel Fugaru, Newsweek.ro – povestea Mirelei și a lui Cornel Fugaru.

The post Cornel Fugaru: povestea dirijorului care a dat glas vedetelor muzicii ușoare românești appeared first on Tele7music.