Grease, musicalul cu Travolta și Olivia Newton-John: cum a ajuns în România anilor ’80, pe sub tejghea

Grease a fost, în 1978, cel mai mare succes de box-office dintre toate filmele muzicale americane, iar pentru o generație întreagă de adolescenți din Vestul Europei a devenit sinonim cu vara, motocicletele și pieptănăturile cu briantină. În România, însă, povestea lui a fost complet diferită: fără lansare oficială la cinema în plină eră Ceaușescu, Grease a ajuns la publicul tânăr pe căi întortocheate, pe casete video copiate la a treia sau a patra generație, cu vocea aceeași care dubla, seară de seară, sute de alte filme interzise.

De la musical de teatru la cel mai de succes film muzical al anilor ’70

Povestea Grease a început pe scenă, nu pe ecran: piesa de teatru muzical scrisă de Jim Jacobs și Warren Casey a avut premiera la Chicago în 1971, înainte să ajungă pe Broadway. Filmul regizat de Randal Kleiser, lansat în 1978, i-a adus în rolurile principale pe John Travolta, în pielea lui Danny Zuko, și pe Olivia Newton-John, în rolul Sandy — doi actori care, la data filmărilor, aveau deja 24, respectiv 29 de ani, cu mult peste vârsta personajelor de liceu pe care le interpretau.

Realizat cu un buget de aproximativ 6 milioane de dolari, filmul a încasat, la nivel mondial, aproape 400 de milioane de dolari, devenind cel mai profitabil musical de cinema al epocii. Piesa-titlu, compusă special pentru film de Barry Gibb de la Bee Gees, a ajuns pe primul loc în topurile americane, iar chitarist pe coloana sonoră a fost nimeni altul decât Peter Frampton.

Rolul pe care l-a refuzat Henry Winkler și scena filmată în ziua morții lui Elvis

Culisele castingului conțin câteva curiozități care au intrat în folclorul Hollywood-ului: Henry Winkler a refuzat rolul lui Danny Zuko, considerând că ar fi fost prea asemănător cu personajul Fonzie, pe care îl juca deja în serialul „Happy Days”, iar Marie Osmond a declinat rolul Sandy. Elvis Presley ar fi fost, la rândul lui, propus pentru rolul Teen Angel, dar a refuzat oferta. Coincidența tulburătoare a venit chiar în timpul filmărilor: scena în care Rizzo interpretează „Look at Me, I’m Sandra Dee” a fost filmată pe 16 august 1977, exact ziua în care Elvis Presley a murit, lucru care a lăsat o atmosferă apăsătoare pe platou, potrivit echipei de producție.

Cum a ajuns Grease în România cenzurată a anilor ’80

Pe vremea când Grease umplea cinematografele occidentale, cinematografele românești rulau un repertoriu strict controlat de regim, din care filmele muzicale americane erau, practic, absente. Tinerii din România comunistă nu au văzut filmul pe marele ecran, ci au aflat de existența lui — ca de multe alte filme occidentale — prin rețeaua subterană de casete video care a luat amploare în a doua jumătate a anilor ’80.

Mecanismul era simplu, dar riscant: aparate video de redat (VCR-uri) rare și scumpe erau aduse din Occident, uneori prin trocuri neobișnuite — existau povești despre căței de rasă trimiși în Germania prin șoferi de TIR, în schimbul cărora se obțineau casete video goale sau chiar aparate video. Filmele copiate circulau apoi din casă în casă, la prețuri care puteau ajunge la aproximativ 1.000 de lei, într-o perioadă în care salariul mediu era de circa 3.000 de lei. Pe lângă thrillere și filme de acțiune cu Bruce Lee, Chuck Norris sau Stallone, în acest flux de casete piratate circulau și comedii și musicaluri occidentale, printre care și producții precum Grease.

Un detaliu care a definit toată acea generație a fost vocea: aproape toate aceste filme erau dublate de o mână de traducători care împrumutau glasul tuturor personajelor, bărbați, femei și copii deopotrivă. Cea mai cunoscută dintre ei a rămas Irina Margareta Nistor, a cărei voce monotonă, dar instantaneu recognoscibilă, a devenit — fără ca ea să-și fi propus vreodată asta — coloana sonoră a unei întregi copilării petrecute pe sub plapumă, cu televizorul pe șoptit și vecinii la pândă.

De ce rezistă Grease și patru decenii mai târziu

Longevitatea filmului a fost confirmată și de industria americană: cu ocazia aniversării a 20 de ani, în 1998, Grease a fost relansat în cinematografe, la insistențele regizorului Randal Kleiser, iar producătorul George Lucas ar fi recomandat chiar studioului Paramount să îl scoată din arhivă, motivând că mulți copii de nouă ani pe care îi cunoștea îl vedeau zilnic pe casetă video. Recent, platforma HBO Max a anunțat „Grease: Rydell High”, un serial muzical inspirat direct din universul filmului, semn că povestea lui Danny și a lui Sandy nu și-a epuizat încă publicul.

Pentru România, însă, Grease rămâne mai mult decât un musical nostalgic: este o mică piesă dintr-un puzzle mai mare, cel al unei generații care a crescut descoperind cultura pop occidentală pe ascuns, pe casete uzate, cu imaginea tremurând și cu o singură voce română care dădea glas unei lumi întregi.

Surse: Mental Floss – 15 Slick Facts About Grease, Vice România – Rezistența VHS în perioada comunistă și TVRInfo – Povestea rețelei subterane de casete video din anii ’80.

The post Grease, musicalul cu Travolta și Olivia Newton-John: cum a ajuns în România anilor ’80, pe sub tejghea appeared first on Tele7music.

Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/grease-musicalul-cu-travolta-si-olivia-newton-john-cum-a-ajuns-in-romania-anilor-80-pe-sub-tejghea/