Pentru generațiile care au crescut în România anilor ’80 și ’90, un sunet rămâne lipit de amintirea verii: muzica răsunând din boxele hârâite ale lunaparcurilor și bâlciurilor de cartier. Între mirosul de vată de zahăr și scârțâitul caruselului, difuzoarele porneau hiturile occidentale la fel de sigur cum le porneau și discotecile — doar că aici intrarea era liberă, muzica se asculta în picioare, și publicul avea de la trei la nouăzeci de ani.
Bâlciul de altădată: prima „discotecă” fără bilet
Înainte ca discotecile de cartier să devină moda tineretului, lunaparcurile și bâlciurile sezoniere erau, pentru mulți copii din România socialistă, primul loc în care muzica se asculta tare, în public, fără supraveghere strictă. Nu exista un DJ propriu-zis, nici un regulament scris despre ce se putea pune, dar administratorii caruselurilor și ai roților mari știau exact ce atrăgea lumea: un ritm vesel, ușor de fredonat, care să se audă de la o stradă distanță și să te facă să te apropii de lumini.
Orga de bâlci, strămoșul boxelor disco
Multă vreme, sunetul specific al bâlciurilor românești a fost dat de orga mecanică de bâlci, un instrument cu cilindri și fișe perforate care reproducea melodii populare și marșuri vesele. Pe măsură ce anii ’70 și ’80 au adus magnetofoane, casetofoane și primele instalații de sonorizare portabile, orga mecanică a fost treptat înlocuită de casete audio și boxe electrice — iar repertoriul s-a schimbat radical, de la marșuri la muzică disco și pop occidental.
Cum au ajuns hiturile occidentale în lunaparcurile românești
La fel ca în discotecile de cartier sau la nunțile de la sate, administratorii de lunaparcuri aveau acces, prin cunoștințe, rude din străinătate sau schimburi informale de casete, la muzică pe care televiziunea și radioul oficial rareori o difuzau integral. Așa se explică de ce, la roata mare sau la carusel, se puteau auzi fragmente din piese disco și synth-pop occidentale alături de muzică populară și ușoară românească — un mixaj neoficial, dar extrem de eficient, care transforma o simplă atracție mecanică într-un mic spectacol sonor.
Caruselul, roata mare și bucla muzicală fără sfârșit
Fiecare atracție avea, informal, „melodia ei”. Caruselul pentru copii mergea de obicei pe ritmuri vesele și repetitive, potrivite pentru învârtirile scurte, în timp ce roata mare, cu tururile ei mai lungi, permitea difuzarea unor piese întregi. Casetele se reascultau ore în șir, până când banda se uza vizibil — un detaliu pe care mulți dintre cei care au crescut în preajma unui lunaparc îl rețin și acum, alături de scârțâitul metalic al structurilor și mirosul de ulei de motor.
Lunaparcurile de cartier versus marile parcuri de distracții
În marile orașe, lunaparcurile mici de cartier sau cele instalate temporar cu ocazia sărbătorilor coexistau cu parcuri de distracții permanente, amplasate de obicei în parcurile centrale. Acestea din urmă aveau instalații de sonorizare mai bune și, uneori, chiar difuzoare dedicate pentru muzică de fundal pe tot parcursul zilei, nu doar lângă atracții. Diferența se simțea și în repertoriu: parcurile mari, vizitate de mai multă lume și aflate sub o atenție administrativă mai mare, rămâneau de regulă mai conservatoare în alegerea pieselor, în timp ce bâlciurile mobile de cartier erau mai permisive și mai imprevizibile.
De ce ne amintim cu nostalgie sunetul lunaparcurilor
Nostalgia pentru lunaparcurile de altădată nu vine doar din imaginile cu lumini colorate și vată de zahăr, ci și din combinația ei sonoră unică: o piesă disco occidentală, auzită pentru câteva secunde printre scârțâitul caruselului și vocile copiilor, rămâne în memorie exact pentru că nu putea fi ascultată complet și repede cerea reîntoarcerea. Era muzică „furată” din treacăt, la fel ca cea prinsă pe un radio cu unde scurte, iar asta îi dădea o valoare aparte.
Astăzi, când tot mai multe evenimente și festivaluri retro recreează estetica anilor ’80-’90, sunetul lunaparcurilor rămâne un detaliu adesea trecut cu vederea, dar esențial pentru oricine vrea să înțeleagă cum se trăia, de fapt, copilăria și adolescența într-un oraș românesc de provincie sau de la bloc, într-o seară de vară cu bâlci în cartier.
The post Lunaparcurile de altădată: muzica disco care anima bâlciurile din România appeared first on Tele7music.
Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/lunaparcurile-de-altadata-muzica-disco-care-anima-balciurile-din-romania/
