Festivalul de la Sanremo: povestea concursului care a lansat muzica pop italiană

Pentru milioane de telespectatori italieni, luna februarie înseamnă un singur lucru: Festivalul de la Sanremo. Dincolo de paiete, orchestră și maratonul de cinci seri la Teatro Ariston, concursul a fost de fapt motorul care a dat lumii „Volare”, „L’Italiano” și cariera Laurei Pausini — și, lucru mai puțin cunoscut, chiar formatul care a inspirat Eurovisionul. Ecoul lui a ajuns, pe căi ocolite, și în România anilor ’80, într-o vreme în care muzica occidentală era privită cu suspiciune de regim.

O scenă liguriană care avea să schimbe muzica europeană

Totul a început în 1951, la Casino di Sanremo, dintr-o idee a directorului de la Rai, Amilcare Rambaldi: un concurs de compoziție în care melodiile erau interpretate de câțiva cântăreți de casă ai postului public italian. Prima ediție a fost câștigată de Nilla Pizzi, cu „Grazie dei fiori”, iar formatul s-a schimbat rapid — compozitorii au cedat locul vedetelor, iar concursul a devenit, în câțiva ani, cea mai urmărită emisiune muzicală din Italia. Din 1977, scena s-a mutat la Teatro Ariston, locul cu care festivalul este asociat și astăzi.

De la Teatro Ariston la Eurovision: un format exportat în toată Europa

Puțini știu că Festivalul de la Sanremo este, indirect, bunicul Eurovisionului. Elvețianul Marcel Bezençon, unul dintre părinții Uniunii Europene de Radiodifuziune, a asistat la o ediție de la mijlocul anilor ’50 și a propus un concurs asemănător, pan-european, transmis simultan în mai multe țări — ideea care a devenit, în 1956, Eurovision Song Contest. Formula „orchestră live plus concurs cu jurizare” s-a răspândit apoi și în blocul comunist, sub alte denumiri și alte reguli de cenzură.

Legătura cu Mamaia și Cerbul de Aur

În România, Festivalul de la Mamaia (lansat în 1963) și Cerbul de Aur de la Brașov au împrumutat exact această rețetă italiană: orchestră simfonică pe scenă, concurenți veniți din toată țara și, uneori, invitați străini care aduceau cu ei un strop din atmosfera de la Sanremo. Nu întâmplător, artiști care au trecut prin Cerbul de Aur — printre care și italianul Toto Cutugno — au vorbit despre asemănarea dintre cele două competiții.

Hiturile de la Sanremo care au trecut Cortina de Fier

Lista cântecelor lansate sau consacrate la Sanremo și care au devenit, cu timpul, coloana sonoră a unei generații de români este impresionantă. Domenico Modugno a câștigat ediția din 1958 cu „Nel blu dipinto di blu”, cunoscută lumii întregi drept „Volare”. Toto Cutugno a câștigat festivalul în 1980 cu „Solo noi”, iar trei ani mai târziu a concurat cu „L’Italiano” — piesă care, fără să ia trofeul, a devenit unul dintre cele mai recunoscute cântece italiene din istorie. Eros Ramazzotti a câștigat secțiunea „Nou Talente” în 1984 cu „Terra promessa”, iar Laura Pausini a repetat performanța în 1993 cu „La solitudine”. Mina, Gianni Morandi, Albano Carrisi și Zucchero au trecut, la rândul lor, pe aceeași scenă de-a lungul deceniilor.

Cum ajungea muzica italiană în România comunistă

Televiziunea italiană nu putea fi recepționată pe teritoriul românesc, așa că piesele de la Sanremo circulau pe căi mai puțin oficiale: discuri de vinil aduse din călătoriile rare peste graniță, casete audio copiate la nesfârșit de la un magnetofon la altul și emisiuni de radio occidentale care transmiteau, printre altele, și topuri muzicale italiene. Pentru mulți ascultători din România anilor ’80, Sanremo nu era un festival pe care îl urmăreau la televizor, ci un izvor îndepărtat de unde „se scurgeau” hituri care ajungeau, cu întârziere, în discotecile de cartier și pe benzile de magnetofon.

Pippo Baudo, vocea festivalului timp de patru decenii

Niciun nume nu este mai legat de istoria recentă a concursului decât cel al prezentatorului Pippo Baudo, care a moderat ediții ale Sanremo-ului în șase decenii diferite, un record pentru televiziunea italiană. Sub bagheta lui, festivalul a trecut de la o emisiune de radio ascultată cu sufletul la gură la un eveniment-maraton transmis timp de o săptămână pe Rai 1, cu audiențe de zeci de milioane de telespectatori în fiecare seară.

Sanremo astăzi: o tradiție care rezistă televiziunii digitale

Peste șapte decenii de la prima ediție, Festivalul de la Sanremo rămâne cel mai important eveniment muzical al televiziunii italiene și principalul loc de unde Italia își alege, de cele mai multe ori, reprezentantul la Eurovision. Pentru publicul român format pe muzica anilor ’80-’90, numele legate de acest festival — de la „Volare” la „L’Italiano” — au rămas parte din memoria colectivă a unei epoci în care muzica occidentală se asculta, de multe ori, pe sub tejghea.

Surse: Sanremo Music Festival – Wikipedia, Eurovision.tv, Rai.it.

The post Festivalul de la Sanremo: povestea concursului care a lansat muzica pop italiană appeared first on Tele7music.

Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/festivalul-de-la-sanremo-povestea-concursului-care-a-lansat-muzica-pop-italiana/