Wham! și George Michael în România anilor ’80: cum ajungea pop-ul britanic dincolo de Cortina de Fier

Puțini artiști occidentali au reușit, în plină epocă a Războiului Rece, să depășească granițele impuse de blocurile politice rivale așa cum a făcut-o duo-ul britanic Wham!. Cu hituri care au dominat topurile mondiale la mijlocul anilor ’80 și cu un concert-eveniment care a spart, literalmente, o cortină de fier — cea a Chinei comuniste —, George Michael și Andrew Ridgeley au devenit simbolul unei generații pentru care pop-ul occidental nu mai avea granițe, inclusiv pentru tinerii din România anilor ’80, care ascultau aceleași melodii pe casete aduse pe ascuns sau prinse la radiourile occidentale.

Nașterea unui fenomen pop: de la Bushey la topurile mondiale

Formată în 1981, la Bushey, în apropiere de Londra, de doi prieteni de liceu, George Michael și Andrew Ridgeley, trupa Wham! a avut un traseu fulminant. După primele single-uri de succes precum „Young Guns (Go for It!)” și „Bad Boys”, formația a explodat la nivel mondial în 1984, anul care le-a consacrat statutul de fenomen pop planetar.

„Wake Me Up Before You Go-Go” și „Careless Whisper”: anul de aur 1984

„Wake Me Up Before You Go-Go” a adus trupei un premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare pop a unui duo sau grup, în timp ce balada „Careless Whisper” — lansată sub numele „Wham! Featuring George Michael” — a urcat pe primul loc atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite, devenind una dintre cele mai vândute piese ale deceniului. Tot din 1984 datează și „Last Christmas”, colind pop devenit, de-a lungul anilor, unul dintre cele mai ascultate cântece de Crăciun din lume.

Concertele istorice din China: pop occidental dincolo de „Cortina de Bambus”

Momentul care a transformat Wham! într-un subiect de istorie culturală, nu doar muzicală, a avut loc pe 7 aprilie 1985, la Beijing, în sala de sport People’s Gymnasium. Trupa a devenit primul grup pop occidental care a concertat vreodată în China comunistă, într-un moment în care țara semnala primele semne de deschidere economică după Revoluția Culturală. Managerul Simon Napier-Bell a negociat aproape 18 luni cu autoritățile chineze pentru a obține aprobarea.

Concertul de la Beijing, urmat de un al doilea spectacol la Guangzhou, a fost văzut de aproximativ 12.000-15.000 de spectatori. Publicul, obișnuit cu spectacole oficiale rigide, a rămas inițial tăcut — dansul fusese explicit interzis printr-un anunț — dar entuziasmul a învins reticența, iar unii tineri au încercat să danseze în tribune, spre nemulțumirea autorităților. Pentru observatorii vremii, momentul avea să rămână un simbol al modului în care muzica pop occidentală reușea să găsească fisuri chiar și în cele mai închise regimuri — o experiență care avea ecouri directe și pentru tinerii din estul Europei, inclusiv din România, unde același gen de muzică ajungea pe alte căi, la fel de neoficiale: unde radio prinse cu greu și casete copiate din mână în mână.

„The Final”: concertul de despărțire de la stadionul Wembley

Succesul fulminant nu a garantat însă longevitatea trupei. Pe 28 iunie 1986, Wham! a susținut concertul de adio, intitulat simbolic „The Final”, pe stadionul Wembley din Londra, în fața a aproximativ 72.000 de spectatori. Spectacolul de șase ore a inclus apariții surpriză ale unor artiști precum Elton John — costumat, la un moment dat, drept Ronald McDonald — și Simon Le Bon, solistul trupei Duran Duran. Cu acest concert monumental, cariera Wham! se încheia oficial, iar George Michael pornea, un an mai târziu, drumul unei cariere solo de răsunet mondial, marcată de albumul „Faith” (1987).

Ecoul Wham! în România anilor ’80

În România comunistă a anilor ’80, hiturile Wham! circulau pe aceleași căi neoficiale prin care ajungea aproape toată muzica occidentală: emisiuni ale posturilor de radio străine recepționate cu bruiaj, casete audio copiate și recopiate până la epuizarea calității sunetului, sau rarele imagini surprinse la televiziuni vecine, în zonele de frontieră unde semnalul ajungea peste graniță. „Careless Whisper” și „Last Christmas” au devenit, în acest fel, parte din coloana sonoră informală a unei generații care asocia muzica pop occidentală cu o libertate la care nu avea acces direct, dar pe care o resimțea, indirect, prin fiecare refren fredonat pe ascuns.

Un fenomen pop care a marcat o epocă

Povestea Wham! rămâne, la peste patru decenii de la formarea trupei, un exemplu rar de fenomen pop capabil să depășească nu doar topurile muzicale, ci și frontierele ideologice ale Războiului Rece. Pentru publicul român, ca și pentru cel chinez de la Beijing sau Guangzhou, hiturile britanicilor au reprezentat o fereastră către o lume muzicală altfel inaccesibilă — o poveste care explică și astăzi de ce „Last Christmas” continuă să răsune, în fiecare decembrie, pe toate radiourile lumii.

Surse

• Biography.com – How Wham!’s 1985 Concerts in China Broke Cultural Barriers
• Wikipedia – The Final (concert)
• TIME – ”Light-Years Ahead:” When George Michael Toured China

The post Wham! și George Michael în România anilor ’80: cum ajungea pop-ul britanic dincolo de Cortina de Fier appeared first on Tele7music.