Libertatea presei în România: paradoxul unei clasări mai bune și al unei prese tot mai sub presiune

România a urcat șase locuri în clasamentul mondial al libertății presei realizat de Reporters Without Borders (RSF) — de pe locul 55 pe locul 49, în 2026. Ministerul Culturii a marcat vestea de Ziua Mondială a Presei ca pe un progres. Dar sub cifra bună se ascund semnale de alarmă tot mai greu de ignorat: amenințări cu moartea la adresa jurnaliștilor, procese-șantaj de peste 7 milioane de euro, o televiziune publică aflată în prag de colaps financiar și o piață media tot mai concentrată în mâinile câtorva oameni de afaceri.

Ce spune raportul RSF

România se află, potrivit RSF, într-o categorie „problematică” a libertății presei, alături de Ungaria, Bulgaria, Grecia și Ucraina. Scorul general (67,71 puncte) ascunde însă diferențe uriașe între indicatori: siguranța jurnaliștilor stă relativ bine (89,76 puncte), dar indicatorul economic este de departe cel mai slab — doar 46,06 puncte. RSF descrie piața media din România drept „diversificată, dar fragmentată, cu multe televiziuni și site-uri de știri a căror sustenabilitate este fragilă”, unde deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, iar finanțarea „este deseori opacă, chiar coruptă”. Raportul citează explicit cazul jurnalistei Emilia Șercan ca exemplu al riscurilor la care sunt expuse vocile critice.

Amenințări reale la adresa jurnaliștilor

Jurnaliștii de la PressOne, Răzvan Filip și Renata Mogîldea, au primit pentru a treia oară din aprilie 2025 amenințări cu moartea, după ce au investigat un grup neonazist care plănuia atacuri în București. Emilia Șercan rămâne ținta unui val constant de hărțuire online, semnalat public de reprezentantul OSCE pentru libertatea presei ca fiind „îngrijorător”, și a dat în judecată România TV după ce spune că a fost hărțuită pe stradă. În mai 2026, purtătorul de cuvânt al Poliției Române a atacat public echipa Recorder, după investigația „Robia Poliției” despre numirile politice în conducerea Poliției — deși a recunoscut că a văzut doar 24 din cele 49 de minute ale documentarului. În timpul campaniei electorale, candidatul AUR George Simion a atacat public G4Media și alte redacții, iar organizații civice au calificat episodul drept „un război cu presa”.

Procese-șantaj de milioane de euro

Un raport ActiveWatch publicat în martie 2026 documentează 17 procese de tip SLAPP — procese-șantaj menite să reducă la tăcere jurnaliști și activiști — însumând peste 7 milioane de euro în despăgubiri cerute. Cel mai mare, 3,465 milioane de euro, a fost cerut de un om de afaceri de la Context.ro, după o investigație despre fonduri europene folosite necorespunzător pentru un proiect de golf neterminat; procesul a fost respins, iar reclamantul a fost obligat să plătească el cheltuielile de judecată. Un alt caz: un fost episcop condamnat ulterior pentru abuzuri asupra unor minori ceruse 250.000 de euro de la jurnaliștii care documentaseră acuzațiile — instanțele i-au respins pretențiile la toate nivelurile. România are termen până în mai 2026 să transpună directiva europeană anti-SLAPP, iar 65 de organizații civice au depus amendamente la Parlament pentru întărirea legii.

Cine controlează presa românească

În august 2025, G4Media a fost preluat de trustul lui Radu Budeanu, care deținea deja Mediafax, ProSport, CanCan, Gândul și ProMotor — creând ce comentatorii au numit „cel mai mare conglomerat media online din România”. În aceeași zi, Panorama.ro și-a anunțat închiderea, din lipsă de fonduri, deși avea un public fidel. Încrederea publicului în presă este de doar 26,9% — printre cele mai scăzute niveluri de încredere instituțională din România, comparativ cu 83% în Germania sau 72% în Irlanda.

Bani publici, finanțare opacă

O analiză Expert Forum arată că, în primele șapte luni din 2026, partidele au declarat oficial 26,4 milioane de lei cheltuiți pe „presă și propagandă”, dar doar 15,2 milioane de lei apar în contracte publice identificabile — un decalaj de peste 11 milioane de lei. Trei companii au concentrat aproape 80% din contractele identificate, iar Expert Forum atrage atenția că multe dintre aceste plăți funcționează, de fapt, ca abonamente lunare fixe, creând dependență financiară față de partide — RSF numește fenomenul, în termeni mai duri, un mecanism care transformă presa într-un instrument de propagandă.

Televiziunea publică, în criză

TVR a încheiat 2025 cu o pierdere contabilă de 27,4 milioane de lei: aproape 94% din venituri provin din subvenția de stat, iar veniturile din publicitate reprezintă doar 3,75%. Din bani, 67% merg pe salarii și doar 5,6% pe producția efectivă de programe; instituția are datorii de peste 114 milioane de lei. Numărul de angajați a scăzut de la peste 3.100 în 2005 la 2.060 acum, cu o vârstă medie de 51 de ani. În aprilie 2026, Curtea Constituțională a decis că numirea noului consiliu de administrație al TVR a fost neconstituțională. Federația sindicală FAIR-MediaSind a cerut Comisiei Europene, în martie 2026, o procedură de infringement împotriva României, semnalând că un consilier de stat al premierului are loc în consiliul TVR, iar purtătorul de cuvânt al premierului — în cel al Radioului public, și că România se află pe ultimul loc în Europa la finanțarea presei publice.

Paradoxul central

România urcă în clasamentul mondial, dar aproape toți indicatorii interni arată în direcția opusă: presă hărțuită, procese menite să intimideze, proprietate tot mai concentrată, finanțare publică opacă și o televiziune de stat care se prăbușește sub propria structură de costuri. Clasamentul RSF măsoară, de fapt, o poziție relativă — iar dacă alte țări coboară mai repede decât urcă România, o clasare mai bună poate ascunde, nu rezolva, o problemă reală.

Surse: RSF.org, ActiveWatch, Expert Forum, Forbes România, Europa Liberă, SpotMedia și Federația Europeană a Jurnaliștilor.

Articolul Libertatea presei în România: paradoxul unei clasări mai bune și al unei prese tot mai sub presiune apare prima dată în Tele7ABC HD.