Autor: Cristian

  • „Cina din Surrey”, premieră de succes la Teatrul Amzei: spectacolul care a deschis discuția despre abuzul psihologic revine pe 24 noiembrie

    „Cina din Surrey”, premieră de succes la Teatrul Amzei: spectacolul care a deschis discuția despre abuzul psihologic revine pe 24 noiembrie

    Premiera spectacolului „Cina din Surrey”, jucată marți, 3 noiembrie 2026, pe scena Teatrului Amzei din București, s-a bucurat de o sală plină și de reacții puternice din partea publicului. Thrillerul psihologic scris de Andreea-Cristina Mihalache și regizat de Mircea Rotaru a transformat seara într-o discuție deschisă despre abuzul psihologic, manipulare și controlul exercitat în relațiile de cuplu. Următoarea reprezentație are loc pe 24 noiembrie 2026, tot la Teatrul Amzei.

    O cină perfectă, cu reguli care sufocă

    Acțiunea se petrece în jurul unei cine aparent impecabile, cu reguli stricte, gesturi calculate și o politețe aproape ceremonioasă. Sub această suprafață lucioasă, perfecțiunea devine instrument de control, iar iubirea, o justificare pentru dominație. Fiecare detaliu poate ascunde o formă de manipulare, iar fiecare zâmbet poate masca o suferință.

    Scenă de la cină în spectacolul Cina din Surrey
    Foto: echipa spectacolului „Cina din Surrey”

    În centrul poveștii se află Sally, prinsă într-o relație în care grija se confundă cu supravegherea, iar protecția cu posesivitatea. Richard întruchipează autoritatea domestică ce își ascunde dominația sub aparența ordinii. În jurul lor, Marcus și Elena reprezintă o problemă socială mult mai largă: tăcerea martorilor și confortul complicității.

    „Cina din Surrey” nu se oprește la povestea unei victime și a unui agresor. Spectacolul vorbește despre mecanismele subtile ale manipulării, despre normalizarea controlului și despre responsabilitatea celor care văd, înțeleg, dar aleg să nu intervină. Mesajul central este că abuzul nu începe întotdeauna cu un gest violent: uneori începe cu o regulă, cu o interdicție formulată elegant sau cu o grijă care devine, treptat, captivitate.

    Distribuție și echipă

    Din distribuție fac parte Cătălina Gulan, Radu Alexandru, Andreea Boșneag și Valentin Andrieș. Regia îi aparține lui Mircea Rotaru, care mizează pe contrastul dintre convenția socială și violența nevăzută, construind suspansul prin dezvăluirea treptată a fisurilor dintr-o lume care pare, la prima vedere, perfect funcțională. Spectacolul combină thrillerul psihologic cu accente de comedie neagră.

    Sally și Richard, personajele din spectacolul Cina din Surrey
    Foto: echipa spectacolului „Cina din Surrey”

    Teatru și implicare socială

    Un moment aparte al serii a fost dialogul dintre scenă și societate. La premieră au fost invitați Andrada Cilibiu, reprezentanta Centrului FILIA, și Aristide Marica, reprezentantul Safe Vibes, care au discutat cu publicul și au oferit informații și sfaturi practice pentru recunoașterea, prevenirea și combaterea oricărei forme de abuz.

    Prezența lor a completat demersul artistic și a dat serii o dimensiune educativă, subliniind importanța informării, a solidarității și a unei atitudini responsabile în fața comportamentelor abuzive.

    Următoarea reprezentație: 24 noiembrie, la Teatrul Amzei

    După succesul premierei, „Cina din Surrey” revine pe scena Teatrului Amzei din București pe 24 noiembrie 2026. Biletele pot fi cumpărate online de pe iaBilet, Eventbook, Bilet.ro și MyStage.

    Despre anunțul premierei puteți citi și în articolul nostru anterior: „Cina din Surrey”: premieră națională cu thrillerul psihologic despre abuzul domestic ascuns, la Teatrul Amzei.

    Dacă tu sau cineva apropiat trăiește o situație de abuz, poți suna gratuit la Linia telefonică pentru victimele violenței domestice: 0800 500 333. În caz de pericol imediat, sună la 112.

    Foto: echipa spectacolului „Cina din Surrey”

    Articolul „Cina din Surrey”, premieră de succes la Teatrul Amzei: spectacolul care a deschis discuția despre abuzul psihologic revine pe 24 noiembrie apare prima dată în Tele7ABC HD.

    Articol preluat de pe tele7abc.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7abc.ro/cina-din-surrey-premiera-succes-teatrul-amzei-24-noiembrie/

  • Olympic ’64: trupa „pierdută în legendă” care a cântat prima operă rock românească

    Printre trupele românești ale anilor ’60 care au pus bazele rock-ului autohton, puține au rămas la fel de învăluite în mister precum Olympic ’64. Formată la București, trupa a fost una dintre primele care au îmbinat folclorul românesc cu sunetul beat și psihedelic venit din Vest, iar la apogeul carierei a cântat, în plină cenzură comunistă, două dintre primele rock-suite din istoria muzicii românești. Astăzi, Olympic ’64 este descrisă de cronicarii genului drept „un grup pierdut în legendă” — o formație ale cărei înregistrări s-au pierdut aproape complet, dar a cărei poveste rămâne una dintre cele mai fascinante din muzica ușoară și rock românească.

    De la Pioneers la Olympic ’64: numele inspirat de Jocurile Olimpice de la Tokyo

    Povestea trupei începe în 1961, la București, când câțiva elevi ai Liceului „Mihai Viteazul” au pus bazele unei formații numite Pioneers. Printre membrii fondatori s-au numărat chitariștii Dimitrie William „Picky” Inglessis și Lukis Viratsonis, pianistul Mihai Teodorescu, basistul Antheos și toboșarul Titel Tățulescu, alături de Cornel Guriță, care cânta și la chitară.

    În 1964, producătorul de televiziune Valeriu Lazarov le-a propus un nume nou, inspirat de Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo, care se desfășurau chiar în acel an: așa s-a născut Olympic ’64. Trupa a debutat pe scenă la Student Club din București și a apărut pentru prima dată la televizor pe 9 octombrie 1964, într-o perioadă în care muzica de tip beat era privită cu suspiciune de autoritățile comuniste.

    Dorin Liviu „Chubby” Zaharia, vocea mistică a formației

    Odată cu schimbarea numelui, trupa a primit și vocea care avea să-i definească identitatea: Dorin Liviu Zaharia, născut la Focșani în 1944, poreclit „Chubby” (sau „Ciabi”) după cântărețul american de rock and roll Chubby Checker. Autodidact, Zaharia a încercat studii la Conservatorul din București și la Facultățile de Litere și de Filosofie, fără să absolve niciuna.

    A fost unul dintre primii compozitori de folk din generația sa, descriindu-și propriul stil drept „nostalgia țăranului orășenizat”. În același timp, era profund pasionat de filosofia și mitologia indiană, purta cămașă de țăran și recita Tagore prietenilor — un comportament pe care criticul Dan C. Mihăilescu l-a asemănat cu cel al lui Syd Barrett, fondatorul psihedelic al trupei Pink Floyd. Potrivit actorului Florin Pittiș, Zaharia anticipase cu ani buni interesul generației „flower power” pentru cultura indiană.

    Vara la Perla din Mamaia, iarna la Mon Jardin: rezidențele unei trupe de cult

    Ca multe formații ale epocii, Olympic ’64 și-a construit renumele prin concerte live constante, nu prin discuri. Trupa cânta vara la restaurantul Perla din Mamaia și iarna la Mon Jardin din București, două dintre cele mai căutate localuri ale vremii, unde reușea să atragă un public fidel prin repertoriul ei neobișnuit, care îmbina rock, folk, muzică psihedelică și etno-rock.

    „Decameronul focului alb” și „Karma Kaliyuga”: rock-suitele care au sfidat cenzura la Festivalul Club A

    Consacrarea trupei a venit la Festivalul Club A, organizat de Clubul Arhitecților din București — una dintre puținele platforme din România comunistă unde muzica experimentală putea respira liber. În 1969, la prima ediție, Olympic ’64 a prezentat suita rock în douăsprezece părți Decameronul focului alb, câștigând Premiul pentru stil românesc și concepție de spectacol. Doi ani mai târziu, la a doua ediție, trupa a revenit cu Karma Kaliyuga, un poem muzical la fel de ambițios, pentru care a primit din nou premiul pentru stil românesc și o mențiune pentru solistul vocal.

    Succesul nu a venit fără riscuri: potrivit relatărilor vremii, cenzorii au făcut presiuni asupra organizatorilor pentru a-l exclude pe Zaharia de la gală, însă directorul fondator al Clubului Arhitecților, Mac Popescu, a refuzat să cedeze și a insistat ca rezultatele juriului să fie afișate așa cum fuseseră stabilite — permițând astfel trupei să-și păstreze premiile. A fost, însă, și ultima apariție publică notabilă a formației, care s-a dizolvat la scurt timp după aceea.

    Din toată activitatea trupei a rămas aproape nimic înregistrat: nici Decameronul focului alb, nici Karma Kaliyuga nu au supraviețuit pe bandă. Singura apariție de studio a formației a fost single-ul Cântic de haiduc / Ziua bradului de noapte, lansat de Electrecord în 1970 — o înregistrare scurtă, dar considerată una dintre cele mai valoroase mostre ale rock-ului românesc din acea perioadă.

    Filmele, folclorul și dispariția prematură a lui Zaharia

    După dizolvarea trupei, Dorin Liviu Zaharia și-a continuat cariera ca compozitor de muzică de film, semnând coloanele sonore pentru Nunta de piatră (alături de Dan Andrei Aldea), Duhul aurului, Filip cel Bun și Tănase Scatiu, toate regizate de Dan Pița, precum și pentru Țapinarii și Lișca, regizate de Ioan Cărmăzan în anii ’80. A avut și un mic rol de actor, interpretând un flașnetar în Nunta de piatră.

    A scris și versiuni în limba română pentru piese ale celor de la The Beatles și The Rolling Stones, precum și adaptarea românească a melodiei Remember The Rain. Piese precum Vinovații fără vină și Bradu-i brad fără topoare au fost reluate mai târziu de artiști folk precum Adrian Ivanițchi, Mircea Vintilă și Pasărea Colibri, păstrând vie o parte din repertoriul pe care Olympic ’64 nu a reușit să-l înregistreze niciodată.

    Dorin Liviu Zaharia a murit la București pe 3 decembrie 1987, la doar 43 de ani, și este înmormântat la Berca. Două decenii mai târziu, cercetătorul Andrei Oișteanu i-a dedicat un amplu text retrospectiv, readucând în atenție o figură descrisă drept „aproape mitică” a undergroundului cultural românesc.

    Chiar dacă numele Olympic ’64 nu mai spune mare lucru publicului larg de astăzi, povestea ei rămâne un reper esențial pentru înțelegerea felului în care rock-ul românesc a încercat, în plină cenzură, să-și găsească propria voce — între folclor, mistică indiană și scena restaurantelor de pe litoral.

    Surse: Ziarul de Vrancea – Despre vânceanărul Dorin Liviu Zaharia, Postmodernism.ro – Rockul românesc de poveste: de la concept la operă rock, Wikipedia – Olympic ’64.

    The post Olympic ’64: trupa „pierdută în legendă” care a cântat prima operă rock românească appeared first on Tele7music.

    Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/olympic-64-trupa-pierduta-in-legenda-care-a-cantat-prima-opera-rock-romaneasca/

  • Cutremur în Vrancea, 4 noiembrie 2026: al șaselea seism din regiune în doar patru zile

    Un nou cutremur în Vrancea a fost înregistrat miercuri, 4 noiembrie 2026, în jurul orei 06:09, informează Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP). Seismul, cu magnitudinea 3,5, este al șaselea produs în regiune în doar patru zile, potrivit datelor publicate de institut și confirmate de mai multe publicații care monitorizează activitatea seismică din România.

    Când și unde s-a produs cutremurul de 4 noiembrie

    Potrivit INFP, seismul de 3,5 magnitudine s-a produs la ora 06:09:24, la o adâncime de aproximativ 90,3 km, în zona seismică Vrancea, la limita cu județul Buzău. Epicentrul a fost localizat astfel:

    • 55 km est de Sfântu Gheorghe
    • 56 km sud de Focșani
    • 66 km est de Brașov
    • 68 km sud de Buzău
    • 90 km nord de Ploiești

    Din informațiile disponibile până la această oră, cutremurul nu a provocat pagube materiale sau victime. Fiind un seism de adâncime, unda s-a propagat pe o arie largă, dar cu intensitate redusă la suprafață.

    Al șaselea seism din zona Vrancea în patru zile

    Evenimentul de miercuri dimineață este, conform datelor citate de mai multe publicații care monitorizează seismele înregistrate de INFP, al șaselea resimțit în zona Vrancea în ultimele patru zile, cu magnitudini cuprinse între 2,1 și 3,6. Zona Vrancea este cunoscută drept cea mai activă regiune seismică din România, unde se produc frecvent cutremure de adâncime intermediară, majoritatea de intensitate redusă și fără efecte vizibile la suprafață.

    Specialiștii INFP monitorizează permanent această zonă, dar institutul nu a transmis, până la ora publicării acestui articol, o avertizare specială legate de succesiunea recentă de seisme.

    Context: cel mai puternic cutremur din 2026, în același județ

    Cutremurul de miercuri vine după cel mai puternic seism înregistrat în România în acest an: un cutremur cu magnitudinea 4,8, produs pe 19 octombrie 2026 în județul Buzău, la o adâncime de aproximativ 124,1 km. Acela a fost resimțit chiar și în București, conform INFP. Prin comparație, seismul de 3,5 din 4 noiembrie a fost mult mai slab și nu a fost semnalat ca fiind resimțit în Capitală.

    Ce trebuie să știe locuitorii din zonele cu risc seismic

    Autoritățile recomandă, în general, ca populația din zonele expuse riscului seismic să aibă pregătit un plan de evacuare, să identifice locurile sigure din locuință (lângă pereți structurali, departe de ferestre și mobilier instabil) și să verifice periodic starea instalațiilor de gaz și electrice. Seismele de mică intensitate din Vrancea, precum cel de miercuri, nu necesită măsuri speciale, dar sunt un bun prilej de verificare a gradului de pregătire în fața unui eventual cutremur major.

    Un episod similar, tot în zona Vrancea, a fost relatat și pe 25 septembrie 2026, când un seism de 3,3 magnitudine a fost resimțit în aceeași regiune, parte din aceeași activitate seismică permanentă a zonei.

    Sursă: date publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), citate de ziare.com, a1.ro și mediafax.ro.

    Articolul Cutremur în Vrancea, 4 noiembrie 2026: al șaselea seism din regiune în doar patru zile apare prima dată în Tele7ABC HD.

    Articol preluat de pe tele7abc.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7abc.ro/cutremur-in-vrancea-4-noiembrie-2026-al-saselea-seism-din-regiune-in-doar-patru-zile/

  • Trupa Azur: povestea formației interzise de comuniști care a cucerit România

    Printre sutele de formații care au animat nunțile, restaurantele și grădinile de vară din România ultimilor cincizeci de ani, puține au ajuns la statutul de fenomen precum trupa Azur. Fondată la Brăila de un tânăr dat afară din școala de ofițeri de miliție, formația condusă de Nelu Vlad a umplut stadioane cu zeci de mii de oameni fără să aibă vreodată o melodie difuzată la radio sau la televiziune — iar la apogeul popularității, regimul comunist a decis pur și simplu să o interzică.

    De la un garaj din Brăila la restaurantul Rubin: cum a luat naștere trupa Azur

    Povestea trupei Azur începe în 1977, la Brăila, din inițiativa lui Nelu Vlad, un tânăr care fusese exmatriculat din școala de ofițeri de miliție (astăzi Academia de Poliție). Fără studii muzicale, Vlad s-a autodidact: a folosit banii de bursă pentru a-și cumpăra primele instrumente și a învățat să cânte singur, repetând împreună cu colegii săi într-un garaj.

    Lucrurile au prins contur abia în 1982, când formația a concurat pentru un loc stabil într-un local și a câștigat un angajament la restaurantul Rubin din Brăila. În doar două luni, restaurantul a devenit unul dintre cele mai populare din oraș, iar vestea despre trupa care „umple sala” s-a răspândit rapid dincolo de Brăila.

    Stadioane pline, fără nicio melodie la radio sau televiziune

    Ceea ce face povestea trupei Azur cu adevărat neobișnuită este faptul că succesul ei s-a construit complet în afara circuitului oficial. Melodiile formației — printre care „Se mărită Mona mea”, „În stație la Lizeanu”, „Cenușăreasa” sau „Regina nopții” — nu au fost niciodată difuzate la radioul sau televiziunea de stat, singurele canale media permise în România comunistă.

    Și totuși, spre finalul anilor ’80, Azur devenise una dintre cele mai populare trupe din țară, cu concerte în stadioane care adunau, potrivit relatărilor din presă, până la 100.000 de spectatori. Nelu Vlad povestea că trupa a „dominat scena vreo șapte ani, prin toate stadioanele țării”, iar la unele concerte mulțimea dornică să intre a provocat pagube serioase. Despre numele celebrei eroine din versuri, liderul trupei a explicat simplu: a ales „Mona” pentru că observase că publicul tânăr reacționează cel mai bine la nume de fete, scurte și ușor de reținut — piesa a devenit un hit de petrecere cântat, spunea el, în peste 30 de zile însumate de concerte, nunți și restaurante.

    „Poluatori de folclor”: eticheta pusă de autorități

    Un succes construit complet pe cale „neoficială”, fără aprobarea și fără girul instituțiilor de cultură ale statului, nu putea trece neobservat. Potrivit lui Nelu Vlad, autoritățile comuniste nu au tolerat „succesul nostru nebun”: casele membrilor trupei erau percheziționate pentru a se confisca eventuala valută străină, iar formația a fost criticată public și numită „poluatori de folclor”.

    Interzicerea trupei Azur de regimul Ceaușescu

    Cu un an înainte de Revoluția din 1989, trupa Azur a fost efectiv interzisă. Potrivit lui Nelu Vlad, decizia Consiliului Culturii i-a suspendat pe membrii formației pe viață — un episod documentat și în cartea pe care artistul a publicat-o despre istoria trupei. Practic, Azur nu mai putea concerta nicăieri: liderul povestea că poliția era dispusă la toate ieșirile din Brăila pentru a controla circulația trupei, iar membrii formației au fost nevoiți să se angajeze în munci fizice, pe șantiere, pentru a supraviețui până la Revoluție.

    Revenirea de după 1989 și cartea „Azur, mon amour”

    După Revoluție, trupa Azur și-a reluat activitatea, dar adevărata „consacrare”, spune Nelu Vlad, a venit abia după mai bine de două decenii, odată cu un val de nostalgie pentru muzica anilor ’80-’90, care a adus formația în atenția unei noi generații de ascultători, alături de fanii care au crescut cu piesele ei. Vlad, care are o specializare în chimie și spune că a scris peste 500 de cântece de-a lungul carierei, a continuat să lanseze albume — inclusiv „Mai întoarce Doamne roata” — și și-a publicat autobiografia, „Azur, mon amour”, în care a povestit în detaliu anii de glorie și pe cei de interdicție.

    Azur în America: turneul pentru diaspora românească

    La peste patru decenii de la înființare, trupa Azur a continuat să concerteze intens, inclusiv printr-un turneu aniversar „50” susținut în țară. În 2024, formația a pornit într-un turneu în Statele Unite, organizat de agenția Taste of Romania, descrisă ca cea mai veche agenție de evenimente artistice românești din America. Turneul a inclus concerte în orașe precum Cleveland, Chicago, zona Florida, Las Vegas, Los Angeles, Arizona, New York și Philadelphia, fiind prezentat de organizatori drept o sărbătoare a culturii românești și o legătură directă cu muzica anilor ’80-’90 pentru comunitatea românească din Statele Unite.

    De la un garaj din Brăila la stadioane cu sute de mii de spectatori și, mai departe, la scene din America, povestea trupei Azur rămâne una dintre cele mai spectaculoase din muzica românească de petrecere: dovada că, uneori, cel mai mare succes se poate construi complet în afara „canalelor oficiale” — și poate supraviețui, cu fani fideli, peste cincizeci de ani.

    Surse: EVZ.ro – „Se mărită Mona mea” ajunge în America. Legendara trupă Azur, turneu peste Ocean, EVZ.ro – Liderul trupei Azur, despre cea mai dificilă perioadă a formației, Adevărul – Cine este celebra Mona din piesa trupei Azur.

    The post Trupa Azur: povestea formației interzise de comuniști care a cucerit România appeared first on Tele7music.

    Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/trupa-azur-povestea-formatiei-interzise-de-comunisti-care-a-cucerit-romania/

  • Taxe locale București 2027: Primăria propune îngheațarea sumelor, inclusiv la parcarea de reședință

    Dosarul taxe locale București 2027 a ajuns în dezbatere publică: Primăria Capitalei a depus proiectul de hotărâre prin care impozitele și taxele locale, inclusiv tariful pentru parcarea de reședință, ar rămâne la nivelul din 2026. Decizia finală nu este însă încă luată — proiectul trebuie votat de Consiliul General al Municipiului București (CGMB).

    Taxe locale București 2027: ce propune Primăria Capitalei

    Potrivit anunțului Primăriei Municipiului București (PMB), primarul general Ciprian Ciucu a depus la Consiliul General un proiect prin care impozitele pe clădiri și pe mijloacele de transport, taxele pentru eliberarea certificatelor și autorizațiilor, precum și tarifele pentru parcarea de reședință nu se majorează față de anul în curs. Practic, bucureștenii ar plăti în 2027 aceleași sume ca în 2026, fără ajustări de inflație sau alte majorări.

    Anunțul a fost confirmat de mai multe publicații care au consultat documentul depus la Consiliul General, printre care Digi24 și Antena 3.

    Parcarea de reședință, la același preț ca în 2026 — dacă CGMB votează

    Capitolul care interesează cel mai direct mulți șoferi din Capitală este cel al parcării de reședință. Conform proiectului PMB, tariful pentru locul de parcare din fața blocului nu se schimbă în 2027 față de anul curent, indiferent de sector.

    De ce decizia nu e încă bătută în cuie

    Proiectul de hotărâre este, pentru moment, doar o propunere aflată în procedură. Potrivit Ziarul Profit, textul va fi supus votului Consiliului General pe 12 noiembrie 2026, astfel că forma finală a hotărârii — și eventuale amendamente ale consilierilor — poate încă suferi modificări înainte de adoptare. Până la votul din CGMB, bucureștenii ar trebui să trateze „îngheațarea” taxelor ca pe o propunere oficială, nu ca pe o decizie definitivă.

    Un an mai devreme, facturile crescuseră

    Context util pentru cititori: anul trecut, Consiliul General a votat majorarea tarifelor pentru parcările de reședință, aplicată de la 1 ianuarie 2026, diferențiată pe zone și sectoare. Potrivit relatărilor din perioada respectivă, un șofer din București putea ajunge să plătească anual câteva sute de lei pentru un loc de parcare de reședință, suma variind în funcție de sector și de tipul autovehiculului. Proiectul pentru 2027 propune, deci, păstrarea acestor sume deja majorate în 2026, nu o revenire la tarifele mai vechi.

    Ce înseamnă asta, concret, pentru bucureșteni

    Dacă CGMB adoptă proiectul fără modificări pe 12 noiembrie, bucureștenii nu vor plăti în plus, la anul, pentru impozitele pe locuință și mașină, pentru taxele administrative locale sau pentru parcarea de reședință, comparativ cu 2026. Asta nu înseamnă automat facturi mai mici față de anii anteriori — ci doar că nu se mai adaugă o nouă majorare peste cea deja aplicată. Rămâne de văzut, după ședința CGMB, forma exactă a hotărârii și dacă sectoarele, care administrează separat anumite taxe locale, aliniază toate reglementările proprii la același principiu.

    Pentru cei care vor ocazional spațiu de parcare în Sectorul 6, problema reală rămâne, de altfel, mai puțin tariful și mai mult numărul insuficient de locuri disponibile, așa cum am arătat recent.

    Tele7ABC va urmări rezultatul votului din Consiliul General și va actualiza informațiile după ședința de pe 12 noiembrie.

    Articolul Taxe locale București 2027: Primăria propune îngheațarea sumelor, inclusiv la parcarea de reședință apare prima dată în Tele7ABC HD.

    Articol preluat de pe tele7abc.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7abc.ro/taxe-locale-bucuresti-2027-primaria-propune-ingheatarea-sumelor-inclusiv-la-parcarea-de-resedinta/

  • Boombox-ul: povestea radio-casetofonului care a cucerit strada

    Înainte de căști wireless și de boxe portabile cât o cutie de chibrituri, muzica de stradă avea un simbol greu de ratat: boombox-ul, radio-casetofonul uriaș cărat pe umăr, cu basul dat la maximum. De la saloanele Philips din Olanda la colțurile de stradă din New York și, în felul lui, până în blocurile din România anilor ’80, boombox-ul a fost mai mult decât un aparat electronic — a fost o declarație.

    De la Philips la Japonia: cum a apărut boombox-ul

    Povestea pornește, surprinzător, nu în America, ci în Olanda. Philips, compania care a inventat caseta audio compactă în anii ’60, a scos pe piață în 1966 primul „radiorecorder” — un radio cu casetofon integrat, strămoșul direct al boombox-ului. Ideea a prins rapid în Japonia, unde producători precum Crown, Matsushita (viitorul Panasonic) și Aiwa au început să vândă astfel de aparate încă din 1967, perfecționând formatul: boxe mai mari, baterii mai puternice, sunet mai gros.

    Abia la finalul anilor ’70 conceptul a ajuns cu adevărat pe piața americană, prin modele semnate Panasonic, Sony, General Electric și Marantz. Acolo, boombox-ul avea să își găsească identitatea culturală care l-a transformat într-o icoană.

    Ghetto blaster: cum a devenit simbolul hip-hop-ului american

    În marile orașe americane — New York, Los Angeles, Washington D.C. — tinerii din comunitățile afro-americane și latino au adoptat boombox-ul ca pe un instrument de identitate, poreclindu-l „ghetto blaster”. Fab Five Freddy, una dintre vocile fondatoare ale hip-hop-ului, l-a numit esențial pentru nașterea genului: fără electricitate la îndemână pe orice colț de stradă, boombox-ul era sursa de sunet pentru breakdance, pentru „battle”-urile de dans și pentru primele seturi de DJ stradal.

    Modele precum JVC RC-M90 sau Sharp GF-777 au devenit „regii” genului, căutate pentru puterea boxelor și pentru design-ul masiv, în timp ce trupe și artiști ca Beastie Boys, The Clash sau Schoolly D au transformat aparatul într-un accesoriu de scenă și de imagine.

    Radio Raheem și simbolul din filmele anilor ’80

    Cinematografia a confirmat statutul de icoană: personajul Radio Raheem din filmul „Do the Right Thing” (1989), al lui Spike Lee, nu se desparte nicio clipă de boombox-ul său, folosit ca metaforă pentru vocea tinerilor din cartier. Tot în 1989, scena cu boombox-ul ținut peste cap din „Say Anything…” a fixat definitiv imaginea aparatului în memoria colectivă a unei generații.

    Boombox-ul în România comunistă: radio-casetofoanele de acasă

    Dincolo de Cortina de Fier, fenomenul „ghetto blaster” nu a avut cum să se manifeste identic — stradă, breakdance și hip-hop în forma lui americană au ajuns la noi abia spre finalul anilor ’80 și, mai ales, în anii ’90. În schimb, radio-casetofonul mare, de masă sau portabil, a fost un obiect de prestigiu în orice casă românească a epocii, fie el adus din Vest de rude plecate la muncă sau produs intern.

    Cel mai cunoscut producător românesc de electronice audio al perioadei comuniste a fost Electromureș din Reghin, înființată în 1949 din Cooperativa Ciocanul și ajunsă, la apogeu, la peste 9.000 de angajați și sute de produse în portofoliu — radiouri, casetofoane și combine audio care echipau sufrageriile românilor. Un radio-casetofon mare, adus sau „făcut rost” cu greu, funcționa adesea exact ca un boombox occidental: era cărat la picnicuri, la mare, la discotecile de cartier, acolo unde priza electrică nu era mereu la îndemână, dar bateriile țineau o seară întreagă de muzică.

    Declinul boombox-ului și revenirea lui nostalgică

    În Statele Unite, apogeul a fost la mijlocul anilor ’80, când vânzările anuale treceau de 20 de milioane de unități. Walkman-ul și, mai târziu, playerele digitale au făcut inutilă cărarea unui aparat de mărimea unei valize, iar unele orașe americane au interzis chiar folosirea boombox-urilor în spații publice, pe fondul plângerilor legate de zgomot. Până în 2003, vânzările scăzuseră la câteva sute de mii de unități pe an.

    Astăzi, poveste similară se repetă și la Electromureș: brandul, trecut prin privatizare în 1998 și prin mai multe schimbări de proprietar, a fost relansat în 2023 de ZASS România, care produce radio-casetofoane cu aspect retro, dar cu Bluetooth, USB și slot de card SD — gândite deopotrivă pentru nostalgici și pentru o generație care nu a prins niciodată caseta audio.

    De ce ne atrage încă sunetul retro al boombox-ului

    Dincolo de nostalgie, boombox-ul rămâne atractiv pentru că e opusul discreției de azi: un aparat masiv, vizibil, menit să fie auzit de toată strada, nu doar de cel care ascultă. Colecționarii din toată lumea vânează astăzi modelele originale din anii ’80, iar replici moderne — românești sau nu — arată că ideea de „a cărat muzica cu tine, cu volum maxim” nu a ieșit niciodată complet din modă, ci doar a așteptat momentul potrivit să revină.

    The post Boombox-ul: povestea radio-casetofonului care a cucerit strada appeared first on Tele7music.

    Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/boombox-ul-povestea-radio-casetofonului-care-a-cucerit-strada/

  • Vaccinare antigripală 2026-2027: încă 500.000 de doze de vaccin ajung în România în noiembrie

    Ministerul Sănătății a anunțat că România va primi, până la jumătatea lunii noiembrie, o nouă livrare de aproximativ 500.000 de doze de vaccin antigripal, în cadrul campaniei de vaccinare antigripală pentru sezonul 2026-2027. Anunțul vine după ce, la 27 octombrie, în depozitele din țară se mai găseau 370.000 de doze disponibile pentru comenzile farmaciilor, potrivit Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR).

    Câte doze sunt disponibile acum și ce urmează

    Potrivit Ministerului Sănătății, stocurile actuale de 370.000 de doze pot fi comandate direct de farmacii, prin circuitul obișnuit de distribuție a medicamentelor. Instituția a precizat că o nouă tranșă, de aproximativ 500.000 de doze, este estimată să ajungă în țară la jumătatea lunii noiembrie, pentru a continua campania de imunizare.

    Stocurile diferă însă în funcție de tipul de vaccin: primele cantități de Vaxigrip și Influvac, cele două vaccinuri injectabile, distribuite încă din luna septembrie, s-au epuizat în mare parte la nivelul farmaciilor. O primă tranșă suplimentară, de peste 350.000 de doze din aceste produse, a ajuns totuși în farmacii începând cu 19 octombrie, așa cum am relatat anterior.

    Peste 400.000 de vaccinări înregistrate în Registrul Electronic Național

    Conform datelor centralizate în Registrul Electronic Național de Vaccinări (RENV), la data de 18 octombrie fuseseră înregistrate 400.259 de vaccinări antigripale la nivel național. Dintre acestea, 393.552 au fost realizate în regim compensat, iar 3.069 în farmaciile comunitare autorizate să administreze vaccinul.

    Numărul farmaciilor care oferă acest serviciu a crescut cu aproximativ 20% față de sezonul anterior, ceea ce facilitează accesul la imunizare pentru populație.

    Cine beneficiază de vaccinare antigripală gratuită

    Vaccinarea compensată, conform criteriilor în vigoare, se adresează în principal următoarelor categorii:

    • persoane cu vârsta de peste 65 de ani;
    • copii cu vârsta între 6 luni și 5 ani;
    • femei gravide;
    • persoane cu boli cronice, precum diabetul sau afecțiunile cardiovasculare și respiratorii;
    • personal medical și din asistența socială;
    • angajați din instituții publice esențiale, în limita stocurilor disponibile.

    Persoanele eligibile se pot vaccina gratuit la medicul de familie sau în centrele de vaccinare din localitatea de domiciliu.

    Ce vaccinuri antigripale sunt autorizate în România

    • Vaxigrip și Influvac – vaccinuri injectabile, recomandate în general adulților;
    • Fluenz – administrat sub formă de spray nazal, destinat copiilor și adolescenților;
    • Efluelda – formulat special pentru persoanele cu vârsta de peste 60 de ani.

    Potrivit ANMDMR, stocurile de Fluenz și Efluelda rămân suficiente atât în farmacii, cât și la distribuitori, în timp ce vaccinurile injectabile sunt cele mai căutate în această perioadă.

    Cât costă vaccinul pentru persoanele din afara grupelor de risc

    Românii care nu se încadrează în categoriile cu vaccinare gratuită pot achiziționa vaccinul antigripal din farmacii, la prețuri cuprinse între 80 și 150 de lei, în funcție de producător. Ministerul Sănătății precizează că alocările pentru acest sezon sunt mai mari decât în anul precedent, astfel încât să existe posibilitatea de vaccinare pentru toți cei care doresc să se protejeze.

    De ce este importantă imunizarea în acest sezon gripal

    „Vaccinarea antigripală este una dintre cele mai importante măsuri de prevenire a gripei”, a transmis Ministerul Sănătății, recomandând imunizarea în special persoanelor vulnerabile. Avertismentul vine la puțin timp după ce INSP a confirmat primul deces cauzat de gripă din sezonul 2026-2027, pe fondul a peste 82.000 de infecții respiratorii înregistrate într-o singură săptămână.

    Medicii atrag atenția că eficacitatea vaccinului variază, în funcție de vârstă și starea de sănătate a pacientului, între 40% și 60%, iar organismul are nevoie de aproximativ două săptămâni pentru a dezvolta anticorpi. De aceea, specialiștii recomandă ca imunizarea să nu fie întârziată, mai ales în cazul categoriilor de risc.

    Surse: Agerpres, Bugetul.ro

    Articolul Vaccinare antigripală 2026-2027: încă 500.000 de doze de vaccin ajung în România în noiembrie apare prima dată în Tele7ABC HD.

    Articol preluat de pe tele7abc.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7abc.ro/vaccinare-antigripala-2026-2027-inca-500-000-de-doze-de-vaccin-ajung-in-romania-in-noiembrie/

  • Karaoke în România anilor ’90: cum a cucerit barurile și televiziunea

    Un microfon, o melodie fără voce și un ecran cu versuri care defilează — asta a fost, și încă este, rețeta uneia dintre cele mai longevive forme de distracție inventate vreodată. Karaoke în România a devenit, în doar câțiva ani de la Revoluție, parte din peisajul barurilor, al discotecilor de cartier și, mai târziu, al emisiunilor de televiziune. Povestea ei începe, însă, la mii de kilometri distanță, într-un bar din Japonia anilor ’70.

    De la Japonia la lumea întreagă: nașterea karaoke-ului

    Termenul „karaoke” combină două cuvinte japoneze — „kara” (gol) și „oke”, prescurtare de la „okesutora” (orchestră) — și descrie exact ideea de bază: o orchestră „goală”, fără solist, pe care oricine o poate completa cu propria voce.

    Daisuke Inoue și „orchestra goală”

    Povestea cea mai cunoscută îl are în centru pe muzicianul japonez Daisuke Inoue, care în 1971, la Kobe, a construit un aparat ce reda piese instrumentale pentru ca clienții barurilor să poată cânta pe o bandă de acompaniament. A pus în circulație 11 astfel de aparate, închiriindu-le localurilor din zonă, dar nu și-a brevetat invenția — o decizie care i-a adus, mai degrabă decât profit financiar, un loc de cinste în istoria culturii populare: în 1999 a fost numit de revista Time printre cei mai influenți asiatici ai secolului, iar în 2004 a primit premiul Ig Nobel pentru Pace.

    Alți istorici ai fenomenului amintesc și de un alt inginer japonez, Shigeichi Negishi, care ar fi conectat încă în anii ’60 un microfon la un casetofon, construind așa-numita „Sparko Box” — un precursor al ideii, rămas la fel de nebrevetat. Oricare ar fi fost primul, ideea a prins instant în barurile Japoniei, iar până la mijlocul anilor ’80 aparatele de karaoke erau deja nelipsite din cluburile nocturne nipone.

    Cum a ajuns karaoke în Occident

    De la Japonia, fenomenul a sărit rapid și pe alte continente. Un inventator filipinez, Roberto del Rosario, a brevetat propriul sistem „Karaoke Sing Along” în 1975, iar primul bar de karaoke din Statele Unite s-ar fi deschis la Los Angeles în 1982. Tehnologia a evoluat în pas cu electronica de consum: casetele video cu versuri, apoi laserdisc-urile și, în anii ’90, CD-urile și DVD-urile cu piste special concepute pentru cântat, au transformat karaoke într-un fenomen global, ajuns inclusiv în Europa de Est — exact în perioada în care România își redescoperea libertatea de a petrece așa cum voia.

    Anii ’90 în România: o țară însetată de distracție occidentală

    După 1989, România a trăit un adevărat asalt de cultură pop occidentală, până atunci accesibilă doar pe șoptite, prin casete audio aduse din străinătate sau prin emisiuni radio ca Radio Vacanța. Discotecile de cartier, înființate uneori chiar în casele de cultură ale orașelor, au devenit laboratorul în care tinerii descopereau tot ce fusese interzis sau greu de găsit: muzică dance, haine second-hand „de afară” și, nu în ultimul rând, noile forme de divertisment din Vest.

    Primele aparate de karaoke în baruri și discoteci

    În acest context de deschidere bruscă, karaoke a avut teren fertil. Primele aparate au ajuns în România la începutul-mijlocul anilor ’90, de regulă prin intermediul firmelor care importau echipamente audio-video, și s-au instalat rapid în barurile și discotecile care voiau să ofere ceva nou clientelei. Nu era nevoie de o scenă mare sau de o trupă live — un televizor, un player de casete video sau CD-uri cu piste karaoke și un microfon erau suficiente pentru o seară de distracție garantată, mult mai accesibilă financiar decât un concert sau un spectacol.

    Karaoke în România: vedeta petrecerilor

    Ceea ce a început ca o curiozitate de bar s-a transformat, de-a lungul anilor ’90 și 2000, într-un ritual social. Nu exista petrecere de familie, nuntă de sat sau chef de birou în care, la un moment dat, cineva să nu înșface microfonul pentru un solo neuitat.

    De la cluburile de cartier la televiziune

    Succesul karaoke-ului în baruri nu a trecut neobservat de televiziunile românești, care, în logica audiovizualului de divertisment specific perioadei, au transformat cântatul pe repede-înainte în concept de emisiune: concursuri de amatori, momente de karaoke integrate în show-uri de varietăți și apariții la posturile locale, unde orice privitor își putea încerca vocea pentru câteva minute de glorie televizată. Barurile specializate exclusiv pe acest concept au continuat să existe în marile orașe, devenind un reper al vieții de noapte românești chiar și după ce novelitatea inițială s-a stins.

    Hiturile pe care le cântau românii la karaoke

    Lista pieselor „obligatorii” la o seară de karaoke din România anilor ’90-2000 includea, firesc, hiturile internaționale dance și pop care dominau deja discotecile — de la Modern Talking la ABBA — dar și manele românești, șlagăre de muzică ușoară autohtonă și, pentru curajoși, baladele rock care puneau la încercare orice voce neexersată. Karaoke a devenit, în felul lui, o oglindă a gusturilor muzicale ale unei generații întregi.

    Karaoke astăzi: de la VHS la aplicații și YouTube

    Patru decenii mai târziu, tehnologia s-a schimbat radical, dar principiul a rămas identic. Casetele video și CD-urile cu piste instrumentale au fost înlocuite de aplicații de telefon, canale dedicate pe YouTube și console de karaoke cu ecran tactil, care oferă acces instant la mii de piese, în orice limbă. Barurile de karaoke rămân, însă, la fel de populare, mai ales în marile orașe, unde serile tematice adună nostalgici ai anilor ’80-’90 alături de generații mai noi, curioase să încerce o formă de distracție care a supraviețuit internetului, streamingului și oricărei mode trecătoare.

    De ce nu moare niciodată moda karaoke-ului

    Explicația longevității karaoke-ului e, probabil, mai simplă decât pare: oferă oricui, indiferent de talent, câteva minute în care devine protagonistul propriei petreceri. Exact ideea pentru care Daisuke Inoue a construit, fără să știe ce va urma, acea primă „orchestră goală” într-un bar din Kobe — și exact motivul pentru care, și astăzi, un microfon întins pe ringul unei nunți sau al unui bar de cartier din România tot declanșează aceeași reacție: rîsete, aplauze și, invariabil, o repriză de bis.

    Surse:

    The post Karaoke în România anilor ’90: cum a cucerit barurile și televiziunea appeared first on Tele7music.

    Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/karaoke-in-romania-anilor-90-cum-a-cucerit-barurile-si-televiziunea/

  • A0 Nord se deschide pe 4 noiembrie: 13 km noi din Centura Bucureștiului, între Afumați și Glina

    Autostrada A0 Nord, secțiunea nordică a Centurii Bucureștiului, se deschide circulației miercuri, 4 noiembrie 2026, de la ora 14:00, pe un tronson de aproximativ 13 kilometri, între Afumați și Glina. Anunțul a fost confirmat atât de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), cât și de ministrul Transporturilor, Ștefan-Ovidiu Popa.

    Ce tronsoane intră în trafic

    Segmentul care se deschide include loturile 3 și 4 din A0 Nord: lotul 3, de circa 8,6 km, construit de compania chineză CCECC, și lotul 4 (Pantelimon–Glina), de circa 4,5 km, finalizat anterior de UMB. Împreună, cele două loturi leagă autostrada A3 București–Ploiești de autostrada A2 București–Constanța, trecând la nord-est de Capitală, prin zona Afumați, Pantelimon și Glina.

    Directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, a confirmat pe 3 noiembrie că tronsonul este pregătit pentru trafic, declarând că „toate lucrările necesare pentru siguranța circulației au fost finalizate”. Deschiderea fusese anunțată inițial pentru 26 octombrie, dar termenul a fost decalat din cauza lucrărilor rămase la parapeți, marcaje rutiere și alte elemente de siguranță.

    Ce se schimbă pentru șoferi

    Ministrul Transporturilor a precizat, într-o postare pe Facebook, că cei 13 kilometri noi asigură continuitatea secțiunii nordice a centurii și o legătură directă între A3 și A2, fără a mai fi nevoie de traversarea vechii Șosele de Centură (DNCB), aflată frecvent în congestie. Potrivit oficialilor, noul tronson ar trebui să preia o parte importantă din traficul de tranzit din jurul Capitalei, reducând presiunea pe arterele din București și Ilfov. Economia de timp va depinde, însă, de traficul zilnic și de punctele de intrare și ieșire folosite, iar congestia din zona metropolitană nu va fi eliminată complet doar prin acest tronson.

    Cât a costat lucrarea

    Contractul pentru lotul 3 a fost de aproape 398 de milioane de lei, fără TVA, finanțat prin Programul Transport 2021–2027. Pentru cele două loturi, costul total se ridică la circa 710 milioane de lei, fără TVA.

    Ce rămâne de finalizat pe Centura Bucureștiului

    Deschiderea de miercuri nu înseamnă finalizarea integrală a A0 Nord: lotul 1 Nord, între Joița și Corbeanca, este încă în lucru, astfel că inelul complet al Centurii Capitalei nu este, pentru moment, închis. Proiectul A0 face parte dintr-un calendar mai larg de tronsoane de autostradă programate să intre în trafic în România în 2026, calendar despre care Tele7ABC a scris în luna septembrie.

    Surse: CNAIR, Ministerul Transporturilor, Observator News, Oficiul de Știri.

    Articolul A0 Nord se deschide pe 4 noiembrie: 13 km noi din Centura Bucureștiului, între Afumați și Glina apare prima dată în Tele7ABC HD.

    Articol preluat de pe tele7abc.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7abc.ro/a0-nord-se-deschide-pe-4-noiembrie-13-km-noi-din-centura-bucurestiului-intre-afumati-si-glina/

  • Aurelian Andreescu: povestea vocii descoperite întâmplător la Pescăruș

    Aurelian Andreescu nu a urmat niciodată o oră de canto, nu a studiat la conservator și nu a plănuit o carieră de solist. Totuși, pentru o generație întreagă de români din anii ’60 și ’70, vocea lui caldă, ușor melancolică, a devenit sinonimă cu muzica ușoară românească de aur. Povestea lui este una dintre cele mai spectaculoase descoperiri întâmplătoare din istoria scenei autohtone – și, în același timp, una dintre cele mai triste despre prețul pe care artiștii îl plăteau pentru o viață petrecută prin baruri și restaurante.

    Descoperit din întâmplare, într-un local din București

    Născut la 12 mai 1942 în București, Aurelian Andreescu a absolvit Facultatea de Arhitectură și lucra într-un birou de proiectare atunci când viața i-a luat o întorsătură neașteptată. Potrivit unei reconstituiri publicate de Playtech, tânărul arhitect cânta pur și simplu pentru distracție, alături de prieteni, la restaurantul Pescăruș din București, acompaniat de orchestra localului.

    Chitaristul Gaby Mezei l-a observat în acea seară și, impresionat de timbrul vocii sale, l-a invitat chiar în ziua următoare la casa de discuri Electrecord. A fost momentul care i-a schimbat definitiv destinul. Soția lui, balerina Mariella, avea să povestească mai târziu că Aurelian Andreescu nu a luat niciodată lecții de canto – și-a format stilul complet pe cont propriu, din instinct și din ascultare.

    Debutul lui Aurelian Andreescu la Mamaia și consacrarea rapidă

    Debutul oficial a venit în 1963, la 21 de ani, pe scena primei ediții a Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, cu melodia „În tot ce e mai frumos pe lume”, compusă de Elly Roman. Succesul a fost imediat, iar între 1963 și 1965 a cântat frecvent în baruri și cluburi de noapte din București, înainte de a se alătura trupei Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, cu care a turnat prin țările socialiste, dar și prin Germania, Austria și Belgia.

    Repertoriul său avea să includă piese care au rămas repere ale genului: „Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Tu ești primăvara mea” sau „Un fluture și-o pasăre”. Compozitorul Temistocle Popa l-a considerat, la rândul său, cel mai valoros interpret de muzică ușoară românească al epocii, iar colegul său Jolt Kerestely spunea despre el, potrivit unui omagiu publicat de Jurnalul Național, că „trăia ce cânta”. În 1973, revista „Săptămîna” l-a numit cel mai popular cântăreț din istoria muzicii românești.

    Victoria de la Knokke, ignorată acasă

    Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a avut loc în 1971, când, alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai, a adus României Cupa Europei la Festivalul Internațional al Cântecului de la Knokke, Belgia. A reprezentat de asemenea țara la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu piesa „Alerg printre stele”, semnată de Radu-Eugeniu Gheorghiu, și a deschis, la un moment dat, recitalul lui Johnny Hallyday.

    Recunoașterea internațională nu a fost însă răsplătită și acasă: potrivit relatării Playtech, când s-a întors singur de la Knokke, nimeni nu l-a întâmpinat, iar Ministerul Culturii a trecut cu vederea performanța. Discografia sa avea să ajungă, în timp, la peste 200 de melodii înregistrate, strânse în albume precum „Succese internaționale” (1973) și „Cele mai frumoase melodii” (1986), ambele la Electrecord.

    O viață personală marcată de dor și boală

    Dincolo de scenă, viața lui Aurelian Andreescu a fost presărată cu încercări grele. Primul său mariaj, cu Ana, s-a încheiat după șapte ani, iar în 1977 s-a recăsătorit cu Mariella, balerină la Teatrul „Constantin Tănase”. Fiindcă nu putea avea copii biologici, cei doi au adoptat, în 1980, un băiat, Mirel, de la o casă de copii din București – un gest care i-a adus multă bucurie, dar nu a șters complet tristețea provocată de sterilitate.

    Anii petrecuți cântând prin baruri și restaurante, combinați cu o afecțiune hepatică netratată din copilărie, i-au afectat grav sănătatea. Artistul obișnuia să spună, potrivit aceleiași surse, că în restaurante nimeni nu îl întreba niciodată ce mănâncă, ci doar ce bea.

    Moartea neașteptată, la doar 44 de ani

    În 1985, Aurelian Andreescu a trecut printr-o comă hepatică și a fost sfătuit ferm de medici să renunțe complet la alcool. În vara anului următor, în timpul unui concert la Eforie Nord, a fost convins de fani să beie puțin vin. S-a prăbușit pe scenă spre finalul celei de-a doua piese și a murit la scurt timp, pe 22 iulie 1986, la spitalul județean din Constanța, la numai 44 de ani – conform relatării publicate de Evenimentul Zilei.

    A fost o pierdere care a șocat lumea muzicii ușoare românești: un artist aflat încă la apogeul puterii sale vocale, oprit brusc chiar pe scena pe care își construise întreaga viață.

    Moștenirea: festivalul care îi duce numele mai departe

    Memoria lui Aurelian Andreescu a fost păstrată cu grijă. În 2003, soția sa, Mariella, i-a cerut prietenului artistului, Cornel Constantiniu, să salveze înregistrările și benzile rare rămase de la el. Din 1993, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din Constanța organizează, în memoria lui, Festivalul de Muzică Ușoară „Aurelian Andreescu”, dedicat tinerilor interpreți – o scenă pe care, printre alții, a fost descoperit și Mihai Trăistariu.

    Patru decenii mai târziu, numele lui Aurelian Andreescu rămâne un reper al muzicii ușoare românești: vocea unui arhitect care, într-o seară de distracție cu prietenii, a descoperit fără să vrea drumul spre nemurirea scenei.

    The post Aurelian Andreescu: povestea vocii descoperite întâmplător la Pescăruș appeared first on Tele7music.

    Articol preluat de pe tele7music.ro. Citește sursa originală aici: https://tele7music.ro/aurelian-andreescu-povestea-vocii-descoperite-intamplator-la-pescarus/